Istoria buburuzei - începutul

>> Trei oameni sunt responsabili de faptul că buburuza este cea mai vândută maşină a tuturor timpurilor: Adolf Hitler, care a venit cu ideea unei maşini ieftine, pe care să şi-o poată permite aproape toată lumea, Ferdinand Porsche, care a realizat motorul răcit cu aer cu care au fost echipate buburuzele şi, în anii de după război, Heinz Nordhoff, care a reuşit să transforme visul lui Hitler în realitate.

................................

Zundapp tip 12

>> În anii 30, Ferdinand Prosche şi-a fondat propria firmă de design după ce a lucrat pentru Daimler Benz şi Steyr în anii 20. Prima comandă a venit din partea firmei germane Wanderer. Prima lui lucrare, un sedan de 1800 cmc a primit numele de Typ 7. Designul maşinii nu era revoluţionar, fiind chiar similar cu al altor maşini sedan mici din acele timpuri. Lucrurile s-au schimbat odată cu maşina realizată pentru Zundapp, care a primit numele de Typ 12. Typ 12 era un sedan cu un motor de 1,2 răcit cu aer, cu cinci cilindri dispuşi radial, montat în spatele maşinii. Oficialii Zundapp şi-au dat seama că proiectul implica costuri prea mari, aşa că au renunţat la prototip. În 1932, Porsche a reluat ideea folsită pentru Typ 12 cu un alt producător de motociclete, NSU. Firma lui a construit Typ 32, un prototip complet funcţional, la care reuşise să evite o mulţime din problemele apărute anterior. Modificarea principală a constat în numărul şi dispunerea cilindrilor mototului, doar patru, dispuşi faţa în faţă. Şi acest proiect a rămas din nefericire doar în stare de prototip, din cauza problemelor întâmpinate de către producător. Atât maşina construită pentru Zundapp cât şi cea construită pentru NSU au constituit puncte de plecare pentru ceea ce avea să devină mai târziu VW Buburuză. Şi alţi producători, de exemplu compania cehă Tatra, încercaseră deja să folosească motoare răcite pe aer cu patru cilindrii pentru şasiele lor de T11 şi T12. Chiar şi cei de la Mercedes Benz au produc o maşină cu motorul aşezat în spate - TA 20H, chiar în perioada în care Porsche lucra cu ei. Porsche este însă cel care a reuşit să transforme toate aceste prototipuri într-o maşină produsă la scară largă.

...............................

NSU tip 32

>> Încercările lui Porsche au atras atenţia lui Hitler, care voia o "maşină a poporului" care să atingă 100 km/h, să aibă un consum de 7%, să poată transporta 2 adulţi şi 3 copii, să aibă un motor răcit cu aer şi să coste foarte puţin. Prima reacţie a lui Porsche a fost să refuze colaborarea, dar în cele din urmă a acceptat provocarea. Primele schiţe pentru maşina poporului datează din 17 aprilie 1934; lui Hitler nu i-a plăcut influenţa prototipului construit pentru NSU, Typ 32, aşa că au fost pregătite alte schiţe care au primit mai apoi aprobarea. Se presupune că Hitler ar fi spus că maşina trebuie să arate ca o insecta şi că ideile pentru design trebuie căutate în natură.

................................

NSU tip 32 vedere din spate

>> Principala problemă o constituia construirea unui motor econimic şi puţin costisitor. Motorul proiectat pentru Typ 32 a fost respins din raţiuni de cost şi consum; au existat mai multe variante de motoare nereuşite - motor vertical în patru cilindri, extrem de zgomotos. Până la urmă, un recrut austriac, Franz Xavier Reimspiess a venit cu ideea unui motor boxer cu patru cilindri, mai ieftin şi mai puţin zgomotos decât celelalte. Acelaşi Reimspiess a fost cel care a desenat sigla ce avea să devină faimoasă peste tot în lume, a VW.

>> Două prototipuri, denumite Typ 3, au fost construite în 1935 în garajul lui Porsche de către o echipă de colaboratori conduşi de acesta. El era responsabil cu proiectarea noii maşini, în vreme ce ceilalţi încercau să-i pună ideile în practică şi să le facă să funcţioneze. Printre colegii lui se numărau Josef Kales, specialist în motoarele răcite cu aer, Karl Frohlich, expert în transmisii, Karl Rabe, inginerul şef de la Austro-Daimler, Josef Zahradnlk, expert în designul direcţiei şi al axelor şi Josef Mickl, expert în aerodinamică. Cel mai tânăr membru al echipei, fiul lui Porsche, avea 21 de ani, iar cel mai în vârstă - 45. Celor două prototipuri Typ 3 li s-au adaugat alte trei maşini în 1936. Toate au fost echipate cu motorul propus de Reimspiess şi au fost tirmise la Asociaţia Producîtorilor Germani de Automobile pentru teste de 30000 km. Acest lucru însemna parcurgerea unor distanţe de 750 km în fiecare zi, pe drumuri încluzând rute prin Pădurea Neagră, Alpi şi noua autostradă ce unea Stuttgart şi Bad Neuheim. Testele au revelat câteva neajunsuri ale maşinilor , cel mai grav fiind ruperea arborelui cotit din otel (solutie adoptata datorita costurilor scazute).Acestea au fost inlocuite de unele fabricate de Krupp dar nici acestea nu au rezistat. Solutia a fost revenirea la arborele cotit forjat conventional comandat la Daimler-Benz. În plus, unele schimbătoare de viteză s-au rupt şi au existat de asemenea probleme cu pompa electrică de benzină, aşa că mai târziu s-a hotărât folosirea pompelor mecanice.

.......

>> În ianuarie 1937, Asociaţia a elaborat un raport favorabil cu privire la noul design, deşi părerea generală era că nu se va putea construi o maşină atât de ieftină pe cât voia Hitler. Părerea lui era însă altă, astfel încât din mai 1937 proiectul a devenit finanţat de stat. Noi teste au fost efectuate de către membri SS, la finalul cărora Erwin Komenda a simplificat şi a rafinat designul maşinii.

va urma...